DRES¹, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.

DRES¹, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.

dirése (acte) (înv.) s. n. pl.

dirése (acte) s. n. pl.

dirése s.n. pl. (înv.) acte de cancelarie domnească emise în Țările Române.

dires (dres) n., pl. od. act sau ordin domnesc coprinzând dispozițiuni asupra unei afaceri: direse vechi. [Participiu dela vechiu rom. direge, a dispune]. V. dres.

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.

DIRÉSE (< direge, înv. „a drege”) s. f. pl. (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova) Termen generic prin care erau denumite actele emise de cancelaria domnească.