dezacuplát, ~ă a [At: MDA ms / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezacupla] (D. părțile componente ale unui ansamblu) Care este separat.

DEZACUPLÁ vb. I. tr. 1. A desface (lucruri) unite în perechi. 2. A decupla. [< fr. désaccoupler].

DEZACUPLÁ vb. tr. 1. a desface (lucruri) unite în perechi. 2. a decupla. (< fr. désaccoupler)