detractát, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~ați, ~e / E: detracta] (Liv) Care este defăimat Si: ponegrit.

DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

detractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractéz, 3 sg. și pl. detracteáză

DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].

A DETRACTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter