detensiona vt [At: DN³ / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: des- + tensiona] (C.i. tensiuni, forțe, spc, tensiunile interne ale materialelor) A elimina (parțial sau total).

DETENSIONÁ, detensionez, vb. I. Tranz. A elimina sau a reduce tensiunea. [Pr.: -si-o-] – Pref. de- + tensiona.

DETENSIONÁ, detensionez, vb. I. Tranz. A elimina sau a reduce tensiunea. [Pr.: -si-o-] – Des¹- + tensiona.

*detensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 detensioneáză

detensioná vb. (sil. -si-o-) → tensiona

DETENSIONÁ vb. I. tr. (Tehn.) A elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material. [Pron. -si-o-. / < detensiona].

DETENSIONÁ vb. tr. 1. (tehn.) a elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material. 2. a face să dispară tensiunea, încordarea; a destinde. (< de¹- + tensiona)

detensioná vb. I A elimina sau a reduce tensiunea ◊ „Fruntași ai opoziției [...] vom participa alături de ei la miting, în cazul că va avea loc, tocmai pentru a detensiona atmosfera.” R.l. 56 XII 92 p. 1 (din des- + tensiona; DN3 – alt sens, DEX-S)