Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru desucit

desucít, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) dess~ / Pl: ~iți, ~e / E: desuci] 1 (Înv) Dezrăsucit. 2 (Mun) Dezdoit. 3 (Mun) Deșirat2 (2).
desucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desucésc, imperf. 3 sg. desuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. desuceáscă
A desuci ≠ a răsuci, a suci
A DESUCÍ ~ésc tranz. A suci în direcție opusă. [Sil. -su-ci] /des- + a suci

desucit definitie

desucit dex

Intrare: desucit
desucit
desucire infinitiv lung