Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru destupare
destupáre sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 73/5 / Pl: ~pắri / E: destupa] 1 Înlăturare a ceea ce acoperă o gaură, o deschizătură, un obiect Si: descoperire, desfundare, dezvelire, (înv) destupătură (1). 2 Scoatere a dopului sau a fundului unei sticle, unui butoi Si: deschidere, desfundare.
DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa și rezultatul ei. – V. destupa.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DESTUPÁRE, destupări, s. f. Acțiunea de a destupa. Sticlele acelea cu gît lung... pocneau ca din pistol la destupare și făceau spume. CAMILAR, N. I 274.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!destupáre s. f., g.-d. art. destupắrii; pl. destupắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
destupáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. destupării; pl. destupări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DESTUPÁRE s. deschidere, desfundare. (~ unei sticle.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Destupare ≠ astupare
- sursa: Antonime 2002
- permalink
DESTUPARE s. deschidere, desfundare. (~ unei sticle.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Destupare dex online | sinonim
Destupare definitie
Intrare: destupare
destupare substantiv feminin
- silabisire: -stu-
