despriponít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: despriponi] Despriponire.

despriponít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: despriponi] (D. un animal) Dezlegat din priponul de care fusese legat.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des1- + priponi.

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despriponeáscă

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

A DESPRIPONÍ ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi