despresura vt [At: ALEXI, W. / V: ~sor~ / Pzi: ~sór și (reg) ~resúr / E: des- + (îm)presura] 1 (C.i. localități, cetăți, unități militare asediate) A elibera din încercuirea inamicului. 2 (C.i. localități, cetăți, unități militare asediate) A îndepărta armata asediatoare. 3 (C.i. nave) A degaja din nisip, gheață etc.

DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. și: desprésur] – Des1- + [îm]presura.

DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. și: desprésur] – Des1- + [îm]presura.

DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată (prin îndepărtarea armatei asediatoare). Magheru însă și-a împărțit oamenii în două părți. O parte a trimis-o să ocupe biserica din sat, iar cu altă parte a dat năvală și a despresurat pe căpitanul sîrb și oamenii lui. CAMIL PETRESCU, O. I 165. ◊ Fig. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se încrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 510. Din descînt să despresoare Visul Zînei, netrăit. TOMA, C. V. 141. – Prez. ind. și: desprésur (CASSIAN, H. 58).

despresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despresór, 3 despresoáră; conj. prez. 3 să despresoáre

DESPRESURÁ vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraș asediat.)

despresurà v. a ridica împresurarea.

despresór (vest) și -ésur (est), a -urá v. tr. (ca și îm-presor). Liberez de împresurare, alungîndu-ĭ pe dușmanĭ. Nu maĭ împresor, mă las de asediŭ.

DESPRESURA vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraș asediat.)