desigiláre sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 594 / Pl: ~lắri / E: desigila] 1 Rupere a sigiliului Si: desigilat¹ (1), despecetluire. 2 Desprindere a sigiliului de pe o ușă sau o încăpere sigilată Si: desigilat¹ (2).

DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

desigiláre s. f., g.-d. art. desigilắrii; pl. desigilắri

desigiláre s. f. → sigilare

DESIGILÁRE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

DESIGILÁRE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].

DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)