desfigurát¹ sn [At: MDA ms / V: (înv) def~ / Pl: ~uri / E: desfigura] 1-4 Desfigurare (1-4).

desfigurát², ~ă a [At: ASACHI, I. 492/18 / V: (înv) def~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfigura] 1 (D. oameni) Care are fața sau înfățișarea deformată (în urma lovirii, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești). 2 (D. aspectul inițial al lucrurilor) Devenit de nerecunoscut. 3 (Rar; d. limbă, limbaj) Denaturat². 4 (Îvr; d. notițe, însemnări) Șters din registru.

DESFIGURÁT, -Ă, desfigurați, -te, adj. Urâțit, pocit, sluțit, deformat. – V. desfigura.

DESFIGURÁT, -Ă, desfigurați, -te, adj. Urâțit, pocit, sluțit, deformat. – V. desfigura.

DESFIGURÁT, -Ă, desfigurați, -te, adj. Deformat, urîțit, pocit. Ascuns sub pansament, obrazul, pe care îl știe pentru totdeauna desfigurat. C. PETRESCU, Î. II 59.

DESFIGURÁT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urât, urâțit, (reg.) stropșit, zgâmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.)

DESFIGURAT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.)