depozitát¹ sn [At: MDA ms / E: depozitarisi] (Înv) Înmagazinare.

depozitát², ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 402 / Pl: ~ați, ~e / E: depozita] 1 Așezat în depozit Si: depozitarisit¹. 2 Depus la loc sigur.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză

DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].

A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit

A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit