dejunát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: dejuna] (Înv; d. oameni) Care a luat un dejun (1, 3).

dejunát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dejuna] 1-2 Dejunare (1-2).

DEJUNÁ, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. – Din fr. déjeuner.

dejuná vb., ind. prez. 1 sg. dejunéz, 3 sg. și pl. dejuneáză

DEJUNÁ vb. v. prânzi.

DEJUNÁ vb. I. intr. A prânzi. [< fr. déjeuner].

dejuná (-néz, -át), vb. – A lua masa de prînz. Fr. déjeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiază), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.

A DEJUNÁ ~éz intranz. A lua dejunul; a mânca de amiază; a prânzi. /<fr. déjeuner