deíst, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: de-ist / Pl: ~iști, ~e / E: fr déiste] 1-4 smf, a (Adept) al deismului (1-2). 5-6 a Privitor la deism (1-2) Si: deistic (3-4). 7-8 a De deism (1-2) Si: deistic (5-6).

DEÍST, -Ă, deiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține deismul, privitor la deism. 2. S. m. și f. Adept al deismului. – Din fr. déiste.

DEÍST, -Ă, deiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține deismul, privitor la deism. 2. S. m. și f. Adept al deismului. – Din fr. déiste.

DEÍST, -Ă, deiști, -ste, adj. Care susține, care profesează deismul. Filozof deist.

deíst adj. m., s. m., pl. deíști; adj. f., s. f. deístă, pl. deíste

deíst adj. m., s. m., pl. deíști; f. sg. deístă, pl. deíste

Deist ≠ ateist

DEÍST, -Ă adj. Referitor la deism. // s.m. și f. Adept, susținător al deismului. [< fr. déiste].

DEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al deismului. (< fr. déiste)

DEÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de deism; propriu deismului. [Sil. de-ist] /<fr. déiste

DEÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al deismului. [Sil. de-ist] /<fr. déiste

deist m. partizan al deismului.

*deíst, -ă adj. (d. lat. deus, Dumnezeŭ). Adept al deizmuluĭ.