7 definiții pentru deferit
deferít2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~rát / Pl: ~iți, ~e / E: deferi] 1 (D. titluri) Acordat. 2 (D. distincții) Decernat. 3 (D. persoane) Trimis în judecată. 4 (D. situații) Supus urmăririi penale. deferít1 sn [At: MDA ms / V: ~rát / Pl: (nob) ~uri / E: deferi] 1-4 Deferire (1-4). DEFERÍ, defér,
vb. IV.
Tranz. 1. (Determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc.
2. (Neobișnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție). – Din
fr. déférer, lat. deferre. deferí (a acorda un titlu, a trimite în judecată) vb., ind. prez. 1 sg. defér, 3 sg. și pl. deféră, imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sg. și pl. defére DEFERÍ vb. v. acorda, atribui, conferi, da, decerna. DEFERÍ vb. IV. tr.
1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.).
2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în fața justiției. ◊ A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. [P.i. defér. / < fr. déférer, lat. deferre].
A DEFERÍ defér tranz. 1) (persoane) A trimite spre judecare. ~ justiției un acuzat. ◊ ~ jurământ a depune jurământ (în fața judecății). 2) rar (distincții, onoruri) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. déférer, lat. deferre Deferit dex online | sinonim
Deferit definitie