defensiv, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ~nzív, dif~, (înv) ~fansív sm, ~fan~, ~nzí~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défensif] 1 a Care este făcut pentru apărare. 2 a Care apără. 3 a De apărare. 1-2 sf (Stare sau ) poziție de apărare.

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif.

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif.

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. (În opoziție cu ofensiv) Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. Iartă-mă... că n-am putut să-mi stăpînesc față de tine gestul defensiv pe care mi l-a lăsat deprinderea. GALACTION, O. I 225. Războiul defensiv se perfecționă mult la moldoveni. BĂLCESCU, O. I 126.

defensív adj. m., pl. defensívi; f. defensívă, pl. defensíve

defensív adj. m., pl. defensívi; f. sg. defensívă, pl. defensíve

Defensiv ≠ ofensiv

DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif].

DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive)

DEFENSÍV ~a (~i, ~e) Care este destinat pentru apărare; făcut pentru apărare; de apărare. /<fr. défensif

defensiv a. făcut pentru apărare: răsboiu defensiv.

*defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare.