decretáre sf [At: POLIZU / Pl: ~tắri / E: decreta] 1 Ordonare prin decret (1) Si: decretat1 (1). 2 Stabilire printr-o decizie a unei autorități Si: decretat1 (2). 3 Afirmare în mod sentențios și categoric Si: decretat1 (3).

DECRETÁRE s. f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. – V. decreta.

DECRETÁRE, decretări, s. f. (Rar) Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. – V. decreta.

DECRETÁRE, decretări, s. f. (Rar) Acțiunea de a decreta și rezultatul ei.

decretáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decretắrii

decretáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decretării

DECRETÁRE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgență.)

DECRETÁRE s.f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. [< decreta].

DECRETARE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgență.)