decomandát², ~ă a [At: RL 1967, nr. 71 / Pl: ~ați, ~e / E: decomanda] 1 a (D. comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. 2 (Îs) Camere (sau) apartament ~ (Apartament cu) camere cu intrări separate, în care se poate avea acces fără a trece din una în cealaltă.

decomandát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decomanda] Decomandare.

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.

DECOMANDÁTE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.

!decomandát adj. m., pl. decomandáți; f. decomandátă, pl. decomandáte

decomandáte adj. f. pl.

DECOMANDÁT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].

DECOMANDÁT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)

DECOMANDÁTE adj. pl.: Camere decomandate camere cu intrări separate. /<fr. décommandé

decomandát, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat.” R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)