Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru decavare

decaváre sf [At: IBRĂILEANU, S. 86 / Pl: ~vắri / E: decava] (Fam) 1-2 (Pierdere sau) provocare a pierderii banilor cuiva Si: decavat1 (1-2). 3-4 (Dare sau) luare a banilor cuiva Si: decavat1 (3-4). 5-6 (Rămânere sau) lăsare a cuiva fără un ban Si: decavat1 (5-6). 7 (Spc) Ruinare la jocuri de noroc Si: decavat1 (7).
DECAVÁRE, decavări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.
DECAVÁRE, decavări, s. f. Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.
decaváre (fam.) s. f., g.-d. art. decavắrii; pl. decavắri
decaváre s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări
DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.
DECAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava].
decavare s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE.

Decavare dex online | sinonim

Decavare definitie

Intrare: decavare
decavare substantiv feminin