23 definiții pentru dăula
dăulá2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăiná, dăhălá, dăhoiná, dăhu~, dăoiná, dăiná, dehălá, dehoiá, dehu~, deulá, deolá, doholá, duhălá / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l. DĂULÁ, dăulez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [
Pr.:
dă-u-. –
Var.:
dăhulá, dehulá vb. I] –
Et. nec. DĂULÁ, dăulez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [
Pr.:
dă-u-. –
Var.:
dăhulá, dehulá vb. I] –
Et. nec. DĂULÁ, dăulez, vb. I.
Tranz. (
Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi.
Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊
Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊
Refl. (În forma
dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat:
dă-u-. – Variante:
dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG),
dehulá vb. I.
dăulá (a ~) (a slei de puteri) (
reg.)
(dă-u-) vb.,
ind. prez. 3
dăuleáză dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti. dăhulà v. a dăula:
atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.
dăulà v. a slei de puteri. [Și
dăhula: origină necunoscută].
dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și
dihăĭnéz (sud) și
deculéz (Trans.) și
dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl.
M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și
dăobesc (Olt.):
dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V.
dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc. dăula vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI. Dăula dex online | sinonim
Dăula definitie
Intrare: dăula
dăula verb grupa I conjugarea a II-a
dăhula verb grupa I conjugarea a II-a
dehula verb grupa I conjugarea a II-a