Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru dăngănit
dăngănít sf [At: CONTEMPORANUL, VII, 480 / Pl: ~uri / E: dăngăni] 1-2 Dăngănire (1-2). 3 (Pex) Dangăt.
DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei; dangăt. Dăngănitul clopotelor.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
dăngănít s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
dăngănít s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DĂNGĂNÍT s. v. dangăt.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
DĂNGĂNÍT n. Sunet produs de clopot la mișcare bruscă; dangăt; bătaie. /v. a dăngăni
- sursa: NODEX 2002
- permalink
DĂNGĂNIT s. dangăt, (rar) bangăt. (~ clopotului.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Dăngănit dex online | sinonim
Dăngănit definitie
Intrare: dăngănit
dăngănit substantiv neutru
