cristalin, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 316 / Pl: ~i, ~e și (sn) ~uri / E: fr cristallin] 1 a (D. roci) Din cristal (1). 2-4 a Ca cristalul (1-3). 5 a Specific cristalului (1). 6 a Referitor la cristal (1). 7 a Care aparține cristalului (1). 8 a Care provine de la cristal (1). 9 sn (Atm) Partea lenticulară a ochiului care se află îndărătul irisului și aduce pe retină imaginea obiectelor Si: (înv) cristal (6). 10 sn Ansamblu sau formație de șisturi cristaline (1) dintr-o regiune. 11 a (D. podișuri, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline (1).

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN¹, cristaline, s. n. Parte a ochiului avînd aspectul unei lentile transparente biconvexe, care este așezată îndărătul irisului.

!cristalín² s. n., pl. cristalíne

cristalín s. n., pl. cristalíne/cristalínuri

CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALÍN² ~e n. Parte a ochiului, de forma unei lentile transparente, biconvexe, situată în spatele irisului. /<fr. cristallin