crispat², ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 16 / Pl: ~ați, ~e / E: crispa] (D. mușchi) Contractat.

crispat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~z/z7 / E: crispa] Crispare¹.

CRISPÁT, -Ă, crispați, -te, adj. (Despre față, degete etc.) Contractat, încleștat; (despre oameni) cu fața, degetele etc. contractate, încleștate (din cauza unei tensiuni nervoase). – V. crispa.

CRISPÁT, -Ă, crispați, -te, adj. (Despre față, degete etc.) Contractat, încleștat; (despre oameni) cu fața, degetele etc. contractate, încleștate (din cauza unei tensiuni nervoase). – V. crispa.

CRISPÁT, -Ă, crispați, -te, adj. Contractat, zgîrcit, încleștat. Gura mare, bărbătească, s-a strîns, crispată, și acum i se văd cîte două încrețituri la colțul buzelor. CAMIL PETRESCU, O. 186. [Peretele] cu orbitele ferestrelor goale, arăta ca o față crispată. C. PETRESCU, I. II 16. ♦ Care manifestă încordare nervoasă. E nervos, chinuit, cu mîinile la tîmplă; după ce a rămas îndelung crispat, oftează. CAMIL PETRESCU, T. II 101.

CRISPÁT adj. contractat, încleștat. (O față ~.)

CRISPÁT, -Ă adj. (Despre față, degete etc.) Contractat, încleștat; (despre oameni) cu fața, cu degetele etc. contractate. [< fr. crispé].

CRISPÁT, -Ă adj. (despre față, degete etc.) contractat, încleștat; (despre oameni) cu fața, cu degetele etc. contractate. (< fr. crispé)

CRISPAT adj. contractat, încleștat. (O față ~.)