cras, ~ă a [At: GOGA, P. 2 / Pl: ~ași, ~e / E: fr crasse] (În legătură cu substantive abstracte) 1 Grosolan. 2 Care întrece măsura. 3 Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe. 4 Al cărui caracter este sub orice limită. 5 Nerușinat. corectată

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.

CRAS, -Ă, crași, -se, adj. (Franțuzism) Care nu corespunde nici celor mai scăzute exigențe; ale cărui însușiri negative sînt sub orice limită; extrem (în sens rău). Ignoranță crasă. ▭ Tremuram, aprins și indignat de atîta crasă prefăcătorie. CAMIL PETRESCU, U. N. 120.

cras adj. m., pl. crași; f. crásă, pl. cráse

cras adj. m., pl. crași; f. sg. crásă, pl. cráse

CRAS adj. v. grosolan.

CRAS, -Ă adj. Care nu corespunde nici celor mai mici exigențe; grosolan, nerușinat. [< fr. crasse, cf. lat. crassus – gros].

CRAS, -Ă adj. care nu corespunde nici celor mai mici exigențe. (< fr. crasse)

CRAS ~să (~și, ~se) livr. Care este sub orice nivel; extrem (în sens negativ). Prostie ~să. Ipocrizie ~să. /<fr. crasse

cras a. fig. grosolan, adânc: ignoranță crasă.

1) cras n., pl. urĭ (ngr. și vgr. krâsis. V. crasă și idiosincrasie). Est. Rar. Starea trupuluĭ, constituțiune, complexiune: om tare de cras.

*2) cras, -ă adj. (lat. crassus, gros, îndesat, dens. V. gras). Grosolan, adînc: un ignorant cras, o ignoranță crasă, crasele platitudinĭ ale discursurilor demagogice.

cras adj. v. GROSOLAN.