cópilă² sf [At: CONV. LIT. XLVI II, 655 / Pl: ~le / E: copil²] Copilire.

copílă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / V: (reg) coptiílă / Pl: ~le / E: copil¹ + -ă] 1 Fiică. 2 Fetiță. 3 Fată tânără, după ce a trecut de vârsta copilăriei. 4 (Fig) Fată naivă, nevinovată. 5 (Șîlsa) Copil de ~ Bastard.

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Din copil¹.

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Copil¹ + suf. -ă.

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat... COȘBUC, P. I 58. Copila întîlnește la colț de coridoare Pe pag. COȘBUC, P. II 200. Asta-i copila de care mi-ai vorbit așa de mult la București? ALECSANDRI, T. 360. Ia spune-mi, mă rog, ce fac copilele, d-tale? ALECSANDRI, T. I 129. 2. Fată mică, fetiță. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie. CREANGĂ, P. 76. De cînd eu eram copilă Sînt de toți ai mei uitată. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Fată tînăra (după ce a trecut de vîrsta copilăriei). Dă-mi mîna ta, frumoasa mea copilă. GOGA, C. P. 20. S-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei. EMINESCU, N. 37. Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafiri. ALECSANDRI, P. P. 113. 4. Fig. Fată naivă, nevinovată, neștiutoare. De ce să pleci? Cît ești de copilă! COȘBUC, P. I 179. Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume. EMINESCU, O. I 176.

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle

COPÍLĂ s. 1. v. fetiță. 2. v. fată. 3. v. fiică.

COPÍLĂ ~e f. 1) Fată în perioada de la naștere până la adolescență. 2) fig. Persoană de sex feminin lipsită de experiența vieții. /Din copil

copilă f. 1. fiică; 2. fată tânără.

copílă f., pl. e (d. copil). Fată mică. Fig. (adj.). Naivă: nu fi copilă!

COPILĂ s. 1. fetiță, (pop.) fetică, (reg.) cocuță, fătucă, fătuță, (prin Transilv. și Mold.) băiată. (E doar o ~.) 2. fată, (înv. și reg.) pruncă. (Un grup de ~.) 3. fată, fiică, (înv. și pop.) fie, (înv. și reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.)