conturbá vtr [At: MARIAN, O. I, 242 / Pzi: ~béz / E: lat conturbare] (Trs; ltm) 1-2 A (se) tulbura.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. A deranja, a tulbura. – Din lat. conturbare.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. A deranja, a tulbura. – Din lat. conturbare.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. (Transilv., Bucov.) A tulbura, a deranja. Atunci nime n-are să ne mai conturbe fericirea. MARIAN, O. I 242.

conturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 contúrbă

conturbá vb., ind. prez. 1 sg. contúrb, 3 sg. și pl. contúrbă

CONTURBÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

CONTURBÁ vb. I. tr. A deranja, a tulbura. [< it., lat. conturbare].

CONTURBÁ vb. tr. a deranja, a tulbura. (< lat. conturbare)

A CONTURBÁ contúrb tranz. (persoane) A face să fie cuprins de emoții puternice; a tulbura. /<lat. conturbare

conturba vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.