consecutív, ~ă a [At: EMINESCU, N. 33 / Pl: ~i, ~e / E: fr consécutif] 1 Care urmează fără întrerupere, în șir Si: succesiv. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. 3 (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în șir; succesiv. ◊ Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. – Din fr. consécutif.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în șir; succesiv. ◊ Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. – Din fr. consécutif.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, succesiv, pe rînd. Repetarea de patru ori în două versuri, consecutive a verbului «mori» și accentul căzînd pe acest. «mori», dau așa tărie versurilor, incit par a fi turnate în bronz. GHEREA, ST. CR. III 377. Propoziție consecutivă = propoziție subordonată de mod care exprimă urmarea acțiunii sau stării din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție de acest fel.

consecutiv, ~ă a [At: EMINESCU, N. 33 / Pl: ~i, ~e / E: fr consécutif ] 1 Care urmează fără întrerupere, în șir Si: succesiv. 2 (Grm; îs propoziție consecutivă) Propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. 3 (Grm; îs conjuncție consecutivă) Conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.

consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. consecutívă, pl. consecutíve

consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg. consecutívă, pl. consecutíve

CONSECUTÍV adj. v. succesiv.

Consecutiv ≠ neconsecutiv

CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ◊ Propoziție consecutivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă urmarea, rezultatul unei acțiuni sau calități arătate în propoziția regentă; conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo].

CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în șir, succesiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement de mod care prezintă drept consecință determinarea unei acțiuni, a unei însușiri; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă consecința sau rezultatul acțiunii verbului, ori al intensificării însușirii unui obiect din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. (< fr. consécutif)

CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care urmează neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se succeda; în raport de succesiune; succesiv. ◊ Propoziție ~ă propoziție secundară prin care se exprimă urmarea acțiunii din regentă. Conjuncție ~ă conjuncție prin care se leagă de regentă o propoziție consecutivă. /<fr. consécutif

consecutiv a. care urmează imediat în ordinea timpului: serbări consecutive. ║ adv. fără întrerupere: lucrează șase ore consecutiv.

*consecutív, -ă adj. (d. lat. consecutus, care urmează, cu sufixu -iv, fr. consécutif). Unu după altu, în șir: atacurĭ consecutive. Adv. În mod consecutiv.

CONSECUTIV adj. succesiv.

CONSECUTÍV, -Ă adj. (cf. fr. consécutif, it. consecutivo): în sintagmele circumstanțial consecutiv și circumstanțială consecutivă (v.).