14 definiții pentru compunere
COMPÚNERE, compuneri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare.
2. (
Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție.
3. (
Concr.) Lucrare școlară pe o temă dată; compoziție (5).
4. (
Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. –
V. compune. COMPÚNERE, compuneri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare.
2. (
Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție.
3. (
Concr.) Lucrare școlară asupra unei teme.
4. (
Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. –
V. compune. COMPÚNERE, compuneri, s. f. Acțiunea de a
compune și rezultatul ei.
1. Alcătuire, îmbinare, combinare.
2. (Concretizat) Bucată literară sau muzicală; compoziție.
Mi s-a prilejit a face... cîteva cîntări, fabule și alte mărunte compuneri. NEGRUZZI, S. II 169.
3. Lucrare școlară asupra unei teme (date sau alese).
Compunere liberă. compúnere s. f.,
g.-d. art. compúnerii; pl. compúneri compúnere s. f., g.-d. art. compúnerii; pl. compúneri COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compoziție. (Ce ~ aveți pentru astăzi?) 3. v. redactare. 4. v. cules. 5. v. formație. COMPÚNERE s.f. 1. Acțiunea de a compune și rezultatul ei; alcătuire.
2. (
Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție.
3. (
Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a două cuvinte care formează un cuvânt nou.
4. Lucrare școlară asupra unei teme. [<
compune].
COMPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a compune. 2. bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri. 4. lucrare școlară scrisă asupra unei teme; compoziție (6). (<compune)
COMPÚNERE ~i f. 1) v. A COMPUNE. 2) lingv. Procedeu sintactico-morfologic de formare a unui cuvânt nou prin reunirea a două sau a mai multor cuvinte. 3) mat. Operație de determinare a rezultantei a doi sau mai mulți vectori. 4) Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoștințelor lui. 5) înv. Rezultat al unui proces de creație artistică; compoziție. [G.-D. compunerii] /v. a compune compunere f. lucrare de a compune și rezultatul ei: compozițiune.
*compúnere f. Compozițiune.
COMPUNERE s. 1. alcătuire, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere literare.) 2. (concr.) compoziție. (Ce ~ aveți pentru astăzi?) 3. (TIPOGR.) compoziție, culegere, cules, zețuire, zețuit. (~ materialului pentru tipărit.) 4. alcătuire, formație, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~...) COMPÚNERE s. f. (< compúne < lat. compunere, cf. fr. composer): procedeu de formare a cuvintelor care constă în combinarea a două sau mai multe cuvinte-bază, cu sau fără intervenția formativelor (formanților), în vederea obținerii unui cuvânt nou. ◊ ~ prin subordonare: (atributivă, completivă și circumstanțială; paratactică și joncțională): botgros, iarbă-mare, Valea Călugărească, Almașul Mare, bună-cuviință, bunăvoință, rea-credință, calea-robilor, floarea-soarelui, Gura-Ocniței, Vatra-Dornei, Târgu-Jiu, Drobeta-Turnu Severin, apă-de-plumb, floare-de-colț, ridiche-de-lună, Baia-de-Aramă, Sâmbăta-de-Jos, fluieră-vânt, încurcă-lume, gură-cască, ducă-se-pe pustii, vino-ncoace, scump-la-tărâțe, lasă-mă-să-te-las, du-te-vino, ucigă-l-toaca, soare-apune, roșu-închis, gri-bleu, bunăvoie, binefăcător, clarvăzător, atotputernic, treisprezece, douăzeci etc. ◊ ~ prin coordonare (paratactică și joncțională): pușcă-mitralieră, zi-muncă, mobilă-tip, locotenent-colonel, general-maior, artist-cetățean, social-economic, economico-social, democrat-revoluționar, sud-american, româno-francez, franco-român, București-Nord, Ploiești-Sud, Sângeorz-Băi, Techirghiol-Sat, de pe la, treizeci și cinci, optzeci și doi etc. ◊ ~ prin abreviere: C.F.R. (Căile Ferate Române), O.N.T. (Oficiul Național de Turism), SANEPID (Serviciul anti-epidemic) etc. Compunere dex online | sinonim
Compunere definitie
Intrare: compunere
compunere substantiv feminin