clin¹ smn [At: (a. 1667) URICARIUL XXV, 68 / Pl: ~i. sm, -nuri, sn / E: vsl клни] 1 (Înv) Unealtă de cizmărie nedefinită mai îndeaproape. 2-3 (Înv) Petic de pământ (sau de pădure) triunghiular (sau îngust). 4 Porțiune din coasta muntelui izolată de văile torentelor. 5 Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. 6 (Fam; îe) A nu avea (sau, înv, a nu face, a nu-și pune) nici în ~, nici în mânecă (cu cineva) A nu avea nimic în comun (cu cineva).

CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită ca piesă componentă ori ca adaos pentru a lărgi unele confecții. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, niciun amestec, nicio legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ.

CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ.

clin s.m./s.n., pl. clini / clínuri

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.)

clin (clinuri), s. n. – 1. Unealtă de cizmar, neprecizată. – 2. Bucată de pînză triunghiulară care se adaugă la haine pentru a le da lărgime. – 3. Porțiune triunghiulară de teren. – Mr., megl. clin „colț de pîine”. Sl. klinŭ „cui” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvînt identic cu „clină”, s. f. (povîrniș, coastă, plan înclinat), poate ca urmare a unei contaminări cu înclina (DAR crede că acest cuvînt s-a format pe baza it. china).

CLIN² ~uri n. Lot de pământ (de pădure) având formă de triunghi sau de trapez. /<sl. klinu

clin, clínuri, s.n. (reg.) unealtă de cizmărie.

clin n. 1. petec de pânză ce se pune la mâneca cămășei; a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu cineva, a nu avea nimic comun laolaltă (zicătoare luată dela croitori); 2. petec triunghiular la poalele rochiilor. [Slav. KLINŬ].

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.)

nici în clin, nici în mânecă expr. fără nici o legătură (cu cineva sau ceva).