ciocán sm vz cloncan

ciocán sn [At: CORESI, PS. 196 / V: cioceán sm / Pl: ~e / E: vsl чeкaн] 1 Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. 2 (Pop; îe) A fi între ~ și nicovală A fi într-o situație critică. 3 (Pop; îe) A sta ~ pe (sau în) capul cuiva sau cuiva la cap A plictisi pe cineva cu insistențele. 4 (Pop, îe) A sta ~ (sau cioc) A sta dus pe gânduri. 5 (Pop; îae; despre vite) A fi pătrunse de frig. 6 (Pop; îe) A fi înghețat ~ A fi înghețat tun. 7 Unealtă de săpat pământul pietros. 8 (Îs) ~ marcator Ciocan (1) de marcat arborii din pădure sau buștenii. 9 (Îs) ~ silvic Unealtă în forma unei securi mici, cu muchea lungă și marcată Cf fier, băltac. 10 (Îs) ~ numărător sau revolver Roată metalică pentRU numerotarea trunchiurilor. 11 (îs) ~ de caldarâm Ciocan (1) scurt pentru pavaj. 12 (îs) ~ mecanic Ciocan (1) pus în mișcare de forța mecanică. 13 (îs) ~ pneumatic Ciocan (1) acționat prin aer comprimat. 14 (îs) ~ pneumatic de abataj Ciocan (1) pneumatic folosit pentru abatajul rocilor și substanțelor minerale. 15 (Spt) Instmment de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner. 16 (Pex) Probă sportivă de atletism practică cu acest instrument. 17 (Buc) Bucată de lemn fixată într-o coadă lungă, cu care se sfărâmă bulgării, după grăpat. 18 (Spc) Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. Cf ciocănaș, ciocănel. 19 (Înv) Armă din Egiptul antic. 20 Bucată de fier (sub formă de șarpe) atârnată de poartă, în partea dinspre stradă, cu care se lovea în poarta încuiată pentru a anunța prezența cuiva. 21 (Lpl) Pene înfipte în fusul sau grindeul roții de apă. 22 (Înv) Fusele vârtelniței. 23 (Pop; lpl) Brațele războiului. 24 (Reg) Copilul ușii. 25 (Reg) Cocoșul puștii. 26 (Înv) Pahar sau sticlă cu gâtul îngust și lunguieț din care se bea rachiul Cf țoi, țuică, țuiculiță. 27 (Reg) Știulete de porumb curățat de boabe Vz cocean, ciocălău, drug, cotolan. 28 Tulpina porumbului rămasă în pământ după cules Vz ciocălău, hluj, hlujan, cocean, ciuclej, tulean. 29 (Trs; Mun) Cotor de varză. 30 (Înv) Con de brad. 31 (Înv) Tulpina bureților. 32 (Înv) Pește cu capul mare de forma ciocanului (Zygaena malleus). 33 (Pop) Penis. 34 Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 35 (Îs) ~ de foc Bombardament de artilerie intens și de scurtă durată.

CIOCÁN³, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățat sau nu de boabe); ciocălău. – Din sb. čokan.

CIOCÁN³, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan.

CIOCÁN¹, ciocani, s. m. (Regional) Știulete de porumb (mai ales curățit de boabe); cocean, ciocălău. Vitele mugeau de foame, căci paiele și ciocanii se isprăviseră. SANDU-ALDEA, D. N. 233.

ciocán¹ (știulete, cotor de varză) (reg.) s. m., pl. ciocáni

ciocán (știulete) s. m., pl. ciocáni

CIOCÁN s. v. braț, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, știulete, târnăcop, țoi.

CIOCÁN² ~e n. pop. (la fructe și legume) Mijlocul tare; cocean; cotor. ~ de varză. /<sl. țokan

ciocan n. cocean de porumb, de varză. [Metaforă analogă în sârbește și bulgărește: ČOKAN, ciocan și cocean (după asemănarea exterioară)].

1) cĭocán m. (met. din cocean, ca și sîrb. čòkanj. Munt. Mold. sud. Cocean, strujan. Cĭocan de varză, mezu (inima) verzeĭ. – Fals n. la Cdr. V. nap-cĭocan și cĭoclej.

ciocan s. v. BRAȚ. COCEAN. FURCĂ. FUS. MINĂ. STÎLP. ȘTIULETE. TÎRNĂCOP. ȚOI.