cetacéu sn [At: DA / Pl: ~cée / E: fr cétacé] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere acvatice de mari dimensiuni, cu corpul de forma unui pește. 2 Animal aparținând ordinului cetaceelor (1) Vz chit.

CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé.

CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé.

CETACÉU, cetacee, s. n. Mamifer de mărime considerabilă (putînd ajunge pînă la 30 m lungime), care are forma unui pește și trăiește în mare. ♦ (La pl.) Ordinul din care fac parte aceste animale. Balena și delfinul fac parte din ordinul cetaceelor.

CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere de mărime considerabilă, care au forma unui pește și trăiesc în mare; (și la sg.) animal mamifer care face parte din acest ordin. Balena este un cetaceu. – Fr. cétacé.

cetacéu (animal) s. n., art. cetacéul; pl. cetacée

cetacéu s. n., art. cetacéul; pl. cetacée

CETACÉU ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere, de talie foarte mare, având corpul asemănător unui pește cu o singură pereche de înotătoare (reprezentanți: balena, cașalotul, delfinul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. [Sil. -ta-ceu] /<fr. cétacés

cetaceu n. se zice de mamiferele marine care seamănă chitului sau balenei.

*cetacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (lat. cetáceus, d. cetus, vgr. kêtos, chit). Zool. Care e din familia balenelor, cașaloților și delfinilor: animal cetaceŭ. N. Pl. Familia balenelor ș. a. V. mamifer.