cesionár sm [At: HAMANGIU, C. C. 275 / Pl: ~i / E: cesiona + -ar] (Îoc cedent) Persoană căreia i se face o cesiune.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. (Jur.) Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se cedează un bun sau un drept. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Fr. cessionnaire.

cesionár (-si-o-) s. m., pl. cesionári

cesionáră (-si-o-) s. f., g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

cesionár s. m. (sil. -si-o-), pl. cesionári

cesionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

CESIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)

CESIONÁR ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care beneficiază de o cesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. cessionnaire

cesionar m. cel ce acceptă o cesiune.

*cesionár, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune.