certificare sf [At: COSTINESCU / Pl: -cari / E: certifica] 1 încredințare. 2 Adeverire. 3 Atestare. 4-5 Adeverință (în scris). 6 Scrisoare de adeverință. 7 întărire în jurul unui înscris, unui memoriu, unui registm de socoteli. 8 Certificat.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Faptul de a certifica.

certificáre s. f., g.-d. art. certificắrii; pl. certificắri

certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări

CERTIFICÁRE s. v. confirmare.

CERTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica].

CERTIFICARE s. adeverire, arătare, atestare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)