caucazian, ~ă [At: DEX² / P: ca-u-ca-zi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Caucaz + -ian] 1 smf (Lpl) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică. 2-5 smf, a (Persoană) care (este originară sau) face parte din populația din Caucaz. 6-9 a Care aparține (Caucazului sau) caucazienilor (2,4). 10-11 a Privitor (la Caucaz sau) la caucazieni (2,4).

CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care aparține Caucazului sau caucazienilor (1), privitor la Caucaz sau la caucazieni. ◊ Limbi caucaziene = familie de limbi vorbite în Caucaz, din care fac parte georgiana, cecena etc. [Pr.: ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.

CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.

CAUCAZIÁN¹, -Ă, caucazieni, -e, adj. Care ține de Caucaz. – Pronunțat: ca-u-ca-zi-an.

CAUCAZIÁN², -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația Caucazului. – Pronunțat: ca-u-ca-zi-an.

CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Caucazului. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Din Caucaz + suf. -ean.

caucazián (ca-u-, -zi-an) adj. m., s. m., pl. caucaziéni (-zi-eni); adj. f., s. f. caucaziánă, pl. caucaziéne

caucazián s. m., adj. m. (sil. ca-u-, -zi-an), pl. caucaziéni (sil. -zi-eni); f. sg. caucaziánă, g.-d. art. caucaziénei; pl. caucaziéne

CAUCAZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caucaz. ◊ (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz. (< fr. caucasien)

CAUCAZIÁN¹ ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține munților Caucaz sau populației din Caucaz. [Sil. ca-u-ca-zi-an] /Caucaz n. pr. + suf. ~ian

CAUCAZIÁN² ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Caucazului sau este originară din Caucaz. [Sil. ca-u-ca-zi-an] /Caucaz n. pr. + suf. ~ian

CAUCAZIÁN, -Ă adj. (< Caucaz + suf. -ian, cf. fr. caucasien): în sintagma limbă caucaziană (v.).