CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome.

catadicsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3. pl. catadicsésc, imperf. 3 sg. catadicseá; conj. prez. 3 sg. și pl. catadicseáscă

CATADICSÍ vb. v. binevoi.

A CATADICSÍ ~ésc tranz. fam. (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A găsi de cuviință. ~ să discute. /<ngr. katadéhomai