6 definiții pentru călâu
călấu, -ie a [At: I. C., POEZII 316 / Pl: ~ấi / E: nct] 1 (Mun; d. lemn; mpl) Încă verde, neuscat complet. 2 (D. fructe, cereale sau d. pâinea scoasă din cuptor) Necopt bine. 3 (D. lichide) Călduț. CĂLẤU, -IE, călâi,
adj. (
Reg.)
1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt.
2. Călduț. –
Et. nec. CĂLẤU, -IE, călâi,
adj. (
Reg.)
1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt.
2. Călduț. –
Et. nec. CĂLÂU adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit. călî́ŭ, -î́ĭe adj., pl. m. și f. î́ĭ. Sud. Vîlced: lemne călîĭ. Nu destul de copt: grîne călîĭ. Molcuț: oŭă călîĭ. Căldicel: apă călîĭe.
călîu adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIȘOR. CĂLDUȚ. ÎNCROPIT. Călâu dex online | sinonim
Călâu definitie