câș², ~ă [At: ADAM, S. 160 / Pl: ~i, ~e / E: câși (pll câs < bg кyc „scurt”)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.

CÂȘ², -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CÂȘ², -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).

CÎȘ², -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infirmitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268.

câș adj. m., pl. câși; f. sg. câșă, pl. câșe

CÂȘ adj., s. v. ciung, ciunt.

cîș (cấșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”.

cîj, V. cîș 1.

1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).

cîș adj., s. v. CIUNG. CIUNT.

câș, adj., adv. – (pop.) Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kǔs „scurt” < sl. konsǔ „berc, cu coada tăiată” (Scriban, DER, MDA).

câș, adj. – Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kus „scurt” (MDA).

câș I adv. strâmb, deviat. II interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.