1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).