cârciumărít sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 403/1 / V: crâșm~ / Pl: ~uri / E: cârciumări] 1 Vânzare într-o cârciumă. 2 Servire într-o cârciumă. 3 Cărciumărie1. 4 (Înv) Impozit care era perceput pe cârciumi.

CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.

CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.

CÎRCIUMĂRÍT s. n. Faptul de a cîrciumări; ocupația cîrciumarului.

cârciumărít (pop.) s. n.

cârciumărít s. n.

cîrcĭumărít n., pl. urĭ. Odinioară, bir pe cîrcĭumĭ. Acțiunea de a fi cîrcĭumar: a trăi cu cîrcĭumăritu, din cîrcĭumărit.