Dicționare ale limbii române

O definiție pentru bun

BUN-, v. BUNO-. □ ~odonte (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu coroana molarilor mamelonată și formată din tuberculi conici. 2. s. n. pl., Grupe de mamifere omnivore artiodactile, cu coroana molarilor mamelonată și constituită din tuberculi conici izolați.

Bun dex online | sinonim

Bun definitie

Intrare: bun (pref.)
bun pref.