Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
3 definiții pentru buciuma
buciumá [At: TETRAEV. (1574), 208 / V: ~ciná, ~ ciuná / Pzi: bucium / E: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 vt (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 vt (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (D. lupi; rar) A urla.
BUCIUMÁ1 vb. I v. bușuma.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
Buciuma dex online | sinonim
Buciuma definitie
Intrare: buciuma (bușuma)
buciuma bușuma verb grupa I conjugarea a II-a
