Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru boicotare

boicotáre sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 158 / Pl: ~tări / E: boicota] 1-2 Exercitare a unui boicot (1-2) Si: boicotat1 (1-2).
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota.V. boicota.
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota.V. boicota.
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – Pronunțat: boi-.
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota.
boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri
boicotáre s. f. (sil. boi-), g.-d. art. boicotării; pl. boicotări
BOICOTÁRE s. boicot. (boicotarea alegerilor.)
BOICOTÁRE s.f. Acțiunea de a boicota; boicot. [< boicota].
boicotare f. punere la index (de lucrători sau de adversari politici).

Boicotare dex online | sinonim

Boicotare definitie

Intrare: boicotare
boicotare substantiv feminin
  • silabisire: boi-