blidár [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, -i / E: blid + -ar] (Îvp) 1-2 sm, a (Meșteșugar) care face blide (1). 3 sm (Fig) Lingău. 4 sn Raft pentru blide (8). 5 sn Dulap (fară uși) pentru blide (8) Cf armar.

BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.

BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.

BLIDÁR, blidare, s. n. (Popular) Dulap cu polițe și fără uși, în care se păstrează blide, vase, tacîmuri. Trandafira scoase din blidar o bucată de colac. CAMILAR, TEM. 92. De pe blidar un biet opaiț își joacă para turburată. GOGA, C. P. 33.

BLIDÁR, blidare, s. n. (Pop.) Dulap cu polițe și fără uși în care se păstrează vase, tacâmuri etc. – Din blid + suf. -ar.

blidár (raft) s. n., pl. blidáre

BLIDÁR s. (reg.) uiegar.

BLIDÁR ~e n. Dulap de bucătărie (cu sau fără uși), prevăzut cu polițe pentru blide. /blid + suf. ~ar

blidar m. 1. cel ce face blide; 2. fig. lingău. ║ n. dulăpior de blide.

blidár m. Lingător de blide, lingău. (Rar.) S.n. pl. e Dulap de ținut blidele.

BLIDAR s. (reg.) uiegar. (Pe ~ se pun vasele, tacîmurile.)