bioacustícă sf [At: DN³ / E: ger Bioaqustik, eg bioacustics] Disciplină care se ocupă cu aplicațiile acusticii în biologie (1).

BIOACÚSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu aplicațiile acusticii în biologie. [Cf. germ. Bioakustik, engl. bioacoustics].

BIOACÚSTICĂ s. f. Studiul semnalelor sonore pe care le emit animalele în situații tipice comportamentului lor: împerechere, apărare, orientare în cadrul deplasărilor, atac, îngrijirea puilor, prezențe străine în teritoriul propriu (om, animale, obiecte), perceperea în avans a unor cataclisme naturale.