bifát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bifa1] 1 Însemnat cu un „v”, după ce a fost verificat. 2 (Fig) Rezolvat.

bifát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bifa1] 1-2 Bifare (1-2).

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză

BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].

A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer