Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
4 definiții pentru balamuți
balamuți vt [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pzi: ~țesc / E: balamut cf rs бaлaмyтить] (Înv) A bârfi.
BALAMUȚÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
balamuțésc v. intr. (rut. balamútiti, a înșela, a încurca, rus. „a turbura, a încurca”). Vechĭ. Bîrfesc, flecăresc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
balamuți vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Balamuți dex online | sinonim
Balamuți definitie
Intrare: balamuți
balamuți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
