avizá [At: MON. OF. (1907) / Pzi: ~zéz / E: fr aviser] ivt A atrage atenția asupra a ceva ce prezintă interes. 2 vt A avertiza (1). 3 vt A înștiința verbal sau în scris Si: (înv) avizălui (1). 4 vi A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune oficială Si: (înv) avizălui (2). 5 vi (Îe) A ~ la... A se gândi la ceva ce urmează a fi tăcut. 6 vi (Îae) A recurge la ceva. 7 (D. o autoritate) A decide.

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser.

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser.

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») A înștiința (pe cineva) de mai înainte, a atrage cuiva atenția din timp. L-am avizat că nu-și va putea prelungi concediul. ♦ A face cuiva o comunicare oficială printr-un aviz. A fost avizat de sosirea banilor la poștă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune, a-și da avizul, a decide. Ce facem cu disciplina? zice. Că să se mai gîndească și va aviza, a sfîrșit profesorul Rainu. SADOVEANU, N. F. 175.

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atenția sau a înștiința din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficială. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune; a decide. – Fr. aviser.

avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză

avizá vb., ind. prez. 1 sg. avizéz, 3 sg. și pl. avizeáză

AVIZÁ vb. 1. v. informa. 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.)

AVIZÁ vb. I. 1. tr. A înștiința în prealabil, a avertiza. 2. intr. A-și da avizul, părerea; a decide. [< fr. aviser, cf. it. avvisare].

AVIZÁ vb. I. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza. II. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide. (< fr. aviser)

A AVIZÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A înștiința printr-un aviz; a preveni; a preîntâmpina. 2. intranz. A-și da avizul; a-și spune părerea. /<fr. aviser, it. avvisare

avizà v. a da aviz, a înștiința.

*avizéz v. tr. (fr. aviser). Înștiințez, informez. A fi avizat la ceva, a nu-țĭ maĭ rămînea de cît acel lucru la care să recurgĭ: acest leneș e avizat la mila publică.

AVIZA vb. 1. a anunța, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.)