asumáre sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: asuma] 1 Luare asupra sa Si: (rar) asumat¹ (1). 2 Angajare la ceva Si: (rar) asumat¹ (2). 3 Arogare a unui drept Si: (rar) asumat¹ (3).

ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.

ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.

*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii

asumáre s. f., g. -d. art. asumării; pl. asumări

ASUMÁRE s.f. Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; răspundere. [< asuma].