asasináre sf [At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: ~nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omor, omucidere. Asasinarea [la 13 iunie 1916 a] celor nouă muncitori în frunte cu Spiridon Vrînceanu și Pascal Zaharia, departe de a intimida pe muncitorii revoluționari, a fost semnalul unor puternice demonstrații de protest. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 520.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorâre, ucidere; omor.

asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri

asasináre s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

ASASINÁRE s. v. omorâre.

ASASINÁRE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina].

ASASINARE s. omorîre, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ cuiva.)