apuseán, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / V: (reg) -san / Pl: ~mi, -me / E: apus + -ean] (Îoc răsăritean) 1 a Care se află la apus1 (1). 2-3 smf, a (Locuitor) din apus1 (8). 4 a Care aparține apusului (8). 5 a Caracteristic apusului (8). 6 a (Îs) Biserica ~ă Biserica catolică.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține Apusului Europei (sau Americii de Nord), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America de Nord); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține apusului Europei (și întregii Americi), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. (În opoziție cu răsăritean) 1. Care se află la apus (în raport cu un punct oarecare de pe glob); vestic. Munții Apuseni. 2. (Prin restricție) Care aparține apusului Europei; occidental.

APUSEÁN, -Ă apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. Regiunile apusene. ♦ Care aparține apusului Europei și Americii; occidental. – Din apus1 + suf. -ean.

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; adj. f., s. f. apuseánă, pl. apuséne

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; f. sg. apuseánă, pl. apuséne

APUSEÁN adj., s. v. occidental.

Apusean ≠ oriental, răsăritean

APUSEÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu răsăritean) Care se află la apus; vestic. 2) Care ține de apus; din apus; din occident; occidental. /apus + suf. ~ean

apusean a. m. 1. care vine dela apus, locuitor d’acolo: stâlp al lumii apusane AL.: 2. catolic: biserică apuseană.

apuseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. apus. Cp. cu județean, orășean). Locuitor din apus, occidental. Catolic, de la Roma (în opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca și răsăritean) e greșit: munțiĭ din apus, nu apusenĭ!

APUSEAN adj. occidental, vestic. (Statele ~.)

nord-apusean adj. v. NORD-VESTIC.