aprová vir [At: LTR² / Pzi: ~vează / E: ns cf provă] (D. nave) A se înclina longitudinal, cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme).

APROVÁ, pers. 3 apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă.

APROVÁ, pers. 3 apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă.

aprová (a ~) (a se înclina spre provă) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 apróvă

aprová (nav.) vb. (sil. -pro-), ind. prez. 3 sg. apróvă

APROVÁ vb. I. tr. A înclina o navă către proră. [< aprovare].

APROVÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme. (după it. appruare)